bénéficiaire

bénéficiaire, n.


begietend (m. nd) ♦ hlēotend (m. nd). (D’UN HÉRITAGE) yrfenuma/i(e)rfenuma, got. arbinumja, v.h.a. erbinomo {m. an}. être/devenir le bénéficiaire (D’UN BIEN, D’UN HÉRITAGE) tīþa bēon (-mi) ♦ tīþa weorþan (VF3).