bouleau

bouleau, n.


(ARBRE) birce/beorce (f. ōn), be(o)rc/byr(i)c (f.) > a.m. birch, v.n. bjoocrk (f.), v.h.a. birihha > all.m. Birke ♦ byrctrēow (nt. wa). écorce de bouleau beorcrind (f.). forêt de bouleaux beorcholt/bircholt/byrcholt (nt. a).