condamné

condamné, adj.


1. (puni) fordēmedlic. condamné à être amputé d’ une main handscyldig. condamné à mort dēadsynnigdēaþscyldig feorhscyldig(ge)niþrad.

2. (perdu) fǣge (ja/jō), v.n. feigr, v.h.a. feigi (ja/jō) > all.m. feige, v.s. fēgi. condamné à mourir dēaþfǣge (ja/jō) ♦ fǣge ← ♦ slegefǣge (ja/jō). personne condamnée à mourir tīdfara (m. an). qui n’est pas condamné à mourir unfǣge (ja/jō).